Survey
* Your assessment is very important for improving the work of artificial intelligence, which forms the content of this project
* Your assessment is very important for improving the work of artificial intelligence, which forms the content of this project
Morfologie bacteriana Dr. Carmen Costache STRUCTURA 1.Structuri obligatorii: Nucleoid, Citoplasma, Membrană citoplasmatică, Perete celular 2.Structuri facultative * neesenţiale pentru multiplicare * conferä proprietäţi de patogenitatea Capsulă, Glicocalix; Pili comuni, pili de sex, Flageli (Cili), Spori NUCLEOID nu are – nucleoli, – membrana nucleară. Se evidenţiază: – prin coloraţii speciale: coloraţia Feulgen, acridin orange; – microscopia electronică (aspect fibrilar). NUCLEOID Un singur cromozom = o moleculă dublu catenară de ADN circulară – 50-65 bucle supraspiralizate, pliată, răsucită, – fibrilar, de arici sau ghem – legat de membrana citoplasmatică prin mezozomi Informaţia genetică - haploidă (gene pentru un caracter într-un singur exemplar). contact direct între ADN şi ARN, important pentru transcrierea şi traducerea inf.genetice sediul de acţiune al unor AB: Quinolone Nitrofurani, imidazoli Rifamicine NUCLEOID studii recente => Cz lineari Borrellia burgdorferi, Streptomyces spp Nr. copii de AND/cz la un moment dat Depind de stadiul ciclului celular Material genetic extracromozomial autonom sau integrat în cz bacterian Plasmidele Bacteriofagii Material genetic extracromozomial Plasmidele – molecule de ADN circulare. – se pot transmite de la o bacterie la alta = conjugarea bacteriană – Codifica nr variabil de gene virulenta. Feuelgen pozitiv Material genetic extracromozomial Bacteriofagii Structuri virale infecteaza bacteriile. 2 tipuri: litici, capabili de replicare => liza bacteriei lizogeni (temperaţi) – – se pot integra în cz. = profag => proprietăţi noi: ex. producerea unor toxine. CITOPLASMA BACTERIILOR necompartimentată, fără organite: reticul endoplasmatic, aparat Golgi, mitocondrii, 2 zone distincte – Periferica, amorfa – Interna (nucleoidul) CITOPLASMA BACTERIILOR 1.Ribozomi: mii, 70 S subunităţile : 50 S (Large) şi 30 S (Small) – sediul sintezei proteice – ţinta de acţiune a unor antibiotice => inhiba selectiv sinteza proteica bacteriana dar nu si cea eukariota ! Chloramfenicol, Erithromicina (M) Clindamicin, Tetracicline Aminoglicozide 50 S 30 S CITOPLASMA BACTERIILOR 2.Granule/Incluzii: – masă lichidă de substanţe nutritive, – delimitate de membrană – Colorate specific de anumiti coloranti Ex. Volutina = corpuscul metacromatic (albastru de metilen=> rosu) CITOPLASMA BACTERIILOR 3. ARN în cantitate mare, – reprezentat de r ARN (9%), m ARN, t ARN. 4. Molecule: 3000 – 4000 molecule diferite; – apă, săruri minerale, ioni, acizi nucleici 5. Incluzii: material nutritiv de rezervă, – format în condiţii nefavorabile de mediu 6. Plasmide MEMBRANA CITOPLASMATICA strat subţire (10 -20 nm) sub peretele celular => greu de evidenţiat. Structura membranei citoplasmatice modelul mozaicului Singer: – masă fosfolipidică, – plutesc insule de proteine, dispuse spre interior, exterior sau în masa fosfolipidică. model dinamic => reciclată permanent. MEMBRANA CITOPLASMATICA Prelungiri în citoplasmă: 1. Mezozomi Rol: – diviziunea bacteriilor; – replicare ADN-ului; – formarea endosporilor 2. Oxizomi: prelungiri scurte Rol: – procesele bioenergetice la bacteriile capabile de respiraţie: aerobe, aerob anaerobe facultative, microaerofile. FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE 1. Permeabilitate selectivă şi transport de substanţe: – transport pasiv = difuzia simplă, substanţe cu GM mică – transportul activ contra gradient de concentraţie, cu consum de energie FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE 2. Funcţie bioenergetică: – sediul transportului de electroni, a fosforilării oxidative (Oxizomii). 3. Funcţie biosintetică: precursori PC 4. Sediul enzimelor hidrolazice – hidrolizează polimeri organici: proteine, zaharuri, lipide în nutrienţi, care pot pătrunde în bacterie. FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE 5.Ţinta de acţiune pentru detergenţi şi antibiotice (bactericid.) FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE 6. Replicarea ADN cromozomial, plasmidic: – prin mezozomii septali 7. Sediul motorului ciliar FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE 8. Import de macromolecule – ex. fragment de ADN, de la bacterii donatoare = transformare FUNCŢIILE MEMBRANEI CITOPLASMATICE 9. Sediul receptorilor chemotactici: – deplasarea spre substanţele nutritive PERETELE CELULAR BACTERIAN prezent la majoritatea bacteriilor, Excepţie: genul Mycoplasma. PERETELE CELULAR LA BACTERII GRAM POZITIVE gros (15- 50 nm), dar simplu structurat: straturi suprapuse de peptidoglican (40) şi acizi teichoici ataşaţi 1. Acizi teichoici sunt heteropolimeri repetitivi Rol - aderarea bacteriilor de celulele epiteliale ale mucoaselor – ex. streptococ ß hemolitic. - antigene de suprafaţă - captarea unor nutrienţi: ex. Mg. 2.Polizaharide de perete 3.Proteine de perete Rar: proteina A a Stafilococului aureus Lipidele sunt în cantitate mică (<1%); – excepţie Mycobacterium PERETELE CELULAR LA BACTERII GRAM NEGATIVE subţire (10 -15 nm) dar complex structurat 1. Membrana citoplasmatica = interna 2. Spatiul periplasmic cu Peptidoglicanul 1- 2 straturi de peptidoglican, bidimensional 3. Membrana externă Stratul lipoproteic – schelet LPZ PERETELE CELULAR LA BACTERII GRAM NEGATIVE Stratul lipoproteic – masă fosfolipidică fluidă, – proteine. Proteinele majore (70%) şi minore (30%) – Proteine majore: Porine, Nonporine Proteine minore (Outer membrane proteins - OMP) – NBP (nutrient binding protein), – PBP (penicillin binding protein), – FeBP (siderofor) PERETELE CELULAR LA BACTERII GRAM NEGATIVE 4. Lipopolizaharidul (LPZ) Lipidul A – este endotoxina bacteriilor Gram negative – responsabilă de fenomenele toxice: febră, diaree, greţuri, vărsături, scăderea tensiunii arteriale, şoc endotoxic şi deces. Componenta polizaharidică internă (core, sâmbure polizaharidic): – structurä comună la bacteriile Gram negative Lanţurile oligozaharidice laterale: – proemină la suprafaţa bacteriei, ca spini şi sunt în număr mare – este antigenul O, responsabil de specificitate PERETELE CELULAR LA BACTERII GRAM NEGATIVE 5. Spatiul periplasmic – între membrana externă şi membrana citoplasmatică. – Deţine oligozaharide şi protein-enzime: distrugerea bacteriilor bătrâne/moarte -autoliza scindează substanţele nutritive cu G.M. mare, (polimeri organici) în monomeri: nutrienţi care pot pătrunde în bacterie. FUNCŢIILE PERETELUI CELULAR 1. Menţine forma 2. delimitarea bacteriilor în 2 grupe Gram. 3. responsabil de acido - alcoolorezistenţă, 4. creşterea şi diviziunea bacteriilor primer pentru propria sinteză 6. Intervine în nutriţia bacteriană 7. Intervine în metabolismul bacterian, – sită moleculară – transportor de ioni – import şi export de proteine 8. Este o barieră selectivă şi are rol protector. Peptidoglicanul Structura Peptidoglicanului Polimer Peptide – Tipic 4 amino acizi, cross-lincati Glicani – zaharuri zaharuri – N-acetilglucosamina (NAG). – acid N-acetilmuramic (NAM). NAG-NAM legaturi ß-1,4 glicanul similar cu chitina Peptidoglicanul- compozitie chimica (G = NAG, M = NAM) Proprietati particulare ale peptidoglicanului contine aminoacizi in forma dextro2. Aminoacizi neobisnuiti: acid diaminopimelic 3. Sintetizat de o serie de enzime de la nivelul membranei citoplasmatice nu in ribozomi 1. sinteza peptidoglicanului enzime = autolizine 2 molecule carrier: – uridin difosfat – bactoprenol Incepe in interiorul celulei Constructia unitatii peptidice NAG-NAM Traverseaza membrana, Inserata in perete PENICILLINA: blocheaza legaturile transpeptidice . Se pierde rigiditatea viitorului perete Efectul lizozimului si pencilinei autolizine – taie peptidoglicanul – insereaza noul complex – “lipeste” taietura Lizozimul – actioneaza similar. – secretii, mucoase – Mai activ pe Gram+ decat pe Gram- Penicilina = antibiotic – blocheaza transpeptidarea – Nu are efecte secundare De ce ?? Sferoplasti, Protoplasti, forme-L, Micoplasme Celule fara perete celular. Sferoplasti – daca provine din G (-) – Forme L = sferoplasti stabili Protoplasti – daca provin din G (+) – rezista in mediu isotonic, – lizate in mediu hipotonic Micoplasme = grup de bacterii fara perete. – Colonizeaza zone cu presiune osmotica crescuta Ex.vagin. M. genitalium, M. pneumoniae. G (+) & G (-) proprietati comune Lantul tetrapeptidic lateral: Poz.1 - L-alanine – Legata de NAM Poz.2 -D-glutamate Poz.4 - D-alanine Poz 3 ~ !!!!!!! – Majoritatea G(-) – acid diaminopimelic (DAP) – G (+) pot avea DAP, L-lizina, alti AA - L COMPONENTE PARTICULARE ALE G(+) 1. Acizi teichoici si lipoteichoic/teichuronici polimeri hidrosolubili 2 tipuri : – acizi teichoici de perete Legati de peptidoglican – acizi teichoici de membrana Legati de membrana citoplasmatica antigene majore de suprafata – Leaga ionii de Mg => celula. COMPONENTE PARTICULARE ALE G(+) 2.Polizaharidele – Zaharuri neutre: manoza, arabinoza, galactoza, rhamnoza, glucozamina – Zaharuri acide acid glucuronic acid manuronic. COMPONENTE PARTICULARE ALE G(-) 3 componente – inafara stratului de peptidoglican – Lipoproteica, – Membrana externa (ME) + spatiul periplasmic – Lipopolizacharidul (LPZ) 1. Lipoproteina proteina: 57 AA. componenta lipidica – inserata ne-covalent in ME Stabilizeaza structura COMPONENTE PARTICULARE ALE G(-) 2. Membrana externa ≈ mb.citoplasmatica – Dublu strat fosfolipidic, – Proteine specifice Majore: – a. porine de matrita penetrante Nespecifice => difuzie libera: molecule hidrosolubile – b. Porine inductibile - specificitate Lamβ – c. Nonporine: OmpA Se ancoreaza de peptidoglican Receptorul pilului de sex in conjugarea bacteriana (F+F-) Minore – transporta specific molecule mici vitamina B12 siderophori Functioneaza similar sistemelor clasice de transport : NBP, FeBP, si PBP. COMPONENTE PARTICULARE ALE G(-) 3. Lipopolizaharidul (LPZ) Lipid A – Unitati dizaharidice (glucozamina) fosforilate – Acizi grasi cu lant lung – toxic = endotoxina bacteriilor G(-) lizate Polizaharidul – core = constant la toate speciile G(-). antigen major de suprafata = antigenul O – Unitati repetitive terminale = specie specifice Trizaharide lineare sau tetra-, pent- zaharide ramificate (tridimensionale) confera specificitatea antigenica COMPONENTE PARTICULARE ALE G (-) Spatiul periplasmic Contine proteine – de legare – Enzime hidrolitice